ACORDUL DE MEDIERE ÎN ACŢIUNEA DE DIVORŢ PRIN ACORDUL SOŢILOR

ACORDUL DE MEDIERE ÎN ACŢIUNEA DE DIVORŢ PRIN ACORDUL SOŢILOR

Desfacerea căsătoriei constituie un drept strict personal al soţilor, care priveşte statutul civil al persoanei. Soluţionarea acţiunii de divorţ este reglementată prin dispoziţii speciale, atât de C. civ.cât şi de C. proc. civ. Divorţul prin acordul soţilor cunoaşte, în reglementarea Codului civil cele mai largi posibilităţi de realizare: pe cale judiciară,  pe cale administrativă şi prin procedura notarială.

În ceea ce priveşte consfinţirea înţelegerii părţilor cuprinsă într-un acord de mediere având ca obiect divorţul prin acordul soţilor printr-o hotărâre judecătorească de expedient întemeiată pe dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, instantele au apreciat că nu este posibilă, întrucât divorţul este o acţiune personală, care priveşte statutul persoanei, aceasta neputând face obiectul medierii potrivit alin. (4) al art. 2 din Legea nr. 192/2006.

În acest sens, constatăm că în cadrul art. 64 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se prevăd limitativ neînţelegerile dintre soţi care pot fi soluţionate prin mediere, respectiv:

1) continuarea căsătoriei;

2) partajul de bunuri comune;

3) exerciţiul drepturilor părinteşti;

4) stabilirea domiciliului copiilor;

5) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;

6) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Printre acestea nu se numără, aşadar, divorţul, care poate fi dispus doar de instanţă, în condiţiile legii.

Prin urmare, iar nu printr-o cerere de omologare a acordului de mediere cu privire la divorţul părţilor. Însă, instanţa va putea avea în vedere înţelegerea părţilor cuprinsă în acordul de mediere încheiat, atât cu privire la forma divorţului, cât şi cu privire la soluţionarea cererilor 5 accesorii acestuia, în cadrul soluţionării procesului în care a fost legal sesizată cu desfacerea căsătoriei.

În situaţia în care soţii formulează o cerere prin care nu solicită decât ca instanţa să ia act de acordul de mediere încheiat la mediator în condiţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, iar respectivul acord priveşte desfacerea căsătoriei şi aspectele accesorii acesteia, in practica solutiile au fost de respingere ca inadmisibilă a acestei solicitari.

Care va fi forma în care trebuie făcută cererea de divorţ prin acordul soţilor, în situaţia în care aceştia au încheiat un acord de mediere anterior sesizării instanţei? În ceea ce priveşte divorţul, cererea nu va putea fi formulată potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, ci ea va trebui să respecte dispoziţiile speciale de procedură prevăzute de art. 915 coroborat art. 194 şi cu art. 929 C. proc. civ. la care poate fi anexat acordul de mediere (conform art. 915 alin. (4) Cod proc. civ.).

Acordul de mediere nu poate ţine locul unei hotărâri de divorţ pronunţate de instanţa judecătorească în condiţiile legii, după cum nu poate ţine loc nici de certificat de divorţ eliberat de notarul public, în cadrul procedurii notariale reglementate în art. 375-378 Cod civil, constituind doar o înţelegere cu privire la modul de soluţionare a cererii de divorţ.

Av.Gabriela GERBER