CE PRESUPUNE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ EXERCITATĂ ÎN COMUN
Autoritatea părintească nu trebuie să fie afectată de desfacerea căsătoriei sau a relaţiei de uniune liber consimţită şi nici de separarea de drept sau de fapt a părinţilor, aceasta fiind un principiu al legislaţiei europene în materie.
Autoritatea părintească este definită în lege ca fiind ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi gradul său de maturitate (Art.483 NCC).
Conceptul de „Autoritate părintească ” se referă în special la:
A) îngrijire, protecţie, educaţie, religie – conform personalităţii şi nevoilor de dezvoltare specifice copilului
B) menţinerea relaţiilor personale – pentru a dezvolta o relaţie armonioasă şi echilibrată cu ambii părinţi
C) stabilirea/schimbarea locuinţei
D) administrarea proprietăţii – cu grija şi atenţia necesare pentru a păstra şi a creşte valoarea bunurilor
E) reprezentarea legală a minorului, mai puţin atunci când există un conflict de interese
Art.503 alin.1 NCC dispune că: „Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească ” , iar art.483 alin.3 NCC arată că : ” Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori”, ceea ce presupune că părinţii care au exerciţiul autorităţii părinteşti ar trebui să aibă în mod egal drepturi şi obligaţii, că ar trebui să le exercite tot astfel şi – de câte ori este posibil – ar trebui să facă acest lucru împreună, în legătură cu aspectele enumerate mai sus, aspecte care sunt de mare impact în viaţa, creşterea şi dezvoltarea minorului.
Aspectele mai puţin importante şi de un mai mic impact în viaţa minorului (deciziile curente ale vieţii de zi cu zi) vor putea fi luate doar de către părintele cu care copilul locuieşte în mod statornic.
În situaţii de urgenţă, părintele la care se află copilul are dreptul de a acţiona urgent, celalalt părinte trebuie informat fără întârzieri nejustificate asupra acestui lucru.
Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului (art.486 NCC)
Av. GABRIELA GERBER