DESPRE COMPETENȚA TERITORIALĂ IN LITIGIILE PRIVIND MINORII
In practică, de foarte multe ori se pune problema deteminarii competentei teritoriale a instanțelor in judecarea cauzelor privind minorii. Si aceasta deoarece, fie ca exista sau nu hotarari anterioare care au reglementat materia, copilul minor se poate afla la o alta adresa decat cea legal stabilita (de exemplu: parasirea domiciliului conjugal de catre mama cu copii, luarea copilului de catre unul dintre parinti la locuinta sa, plasarea copilului la bunici etc).
Atat jurisprudența europeană, cât și ICCJ au statuat de a lungul timpului câteva criterii care să ghideze instantele in stabilirea corectă a competenței teritoriale. Astfel;
- Aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. reprezinta o normă specială ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Însă, conflictul negativ de competență a fost determinat de constatările diferite ale instanțelor cu privire la domiciliul în fapt al minorului la data promovării acțiunii, reperul temporal esențial pentru stabilirea competenței.
Înalta Curte reține că reclamanta împreună cu minorul locuiesc în municipiul Constanța de mai multe luni, având intenția de a locui în mod stabil în acest municipiu, aspect ce reiese din susținerile exprimate în cuprinsul cererii de chemare în judecată coroborate cu înscrisurile de la dosarul cauzei. Astfel, potrivit mențiunilor evidențiate în cartea de identitate, valabilă pentru perioada 26.05.2020-03.09.2030, reclamanta figurează cu domiciliul în municipiul Constanța, județ Constanța și a efectuat demersuri pentru înscrierea minorului la o unitate de învățământ în această localitate, dovadă fiind cererea de transfer din 3 septembrie 2020.
Or, în condițiile arătate, este evident că stabilirea locuinței minorului în mod faptic în Constanța are un caracter permanent, acesta fiind criteriul de determinare a competenței în lumina dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. Norma legală are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate și nu face distincție cu privire la modul de stabilire a locuinței și nici nu impune vreo condiție în această privință, astfel că este irelevant dacă locuința a fost stabilită pe cale judiciară, amiabilă, sau este o stare impusă de realitatea socială.
Singurul aspect care contează și care poate fi supus interpretării este cel legat de stabilitatea locuinței efective, iar, în speță, astfel cum s-a argumentat în precedent, minorul locuiește în mod stabil în municipiul Constanța.
Pe cale de consecință, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei ocrotite. (I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1509 din 24 iunie 2021)
Prin urmare vom stabili instanta competenta aceea de la locul unde minorul isi are locuinta efectiva, cu caracter de stabilitate, reiesit din analiza concreta a conditiilor sociale si de viata.
Av.Gabriela GERBER