DESPRE OBLIGATIILE DE INTRETINERE TRANSFRONTALIERE

 In Blog

  

               DESPRE OBLIGATIILE DE INTRETINERE TRANSFRONTALIERE

Regulamentul CE nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere guverneaza acest materie.

Acest act reglementează cererile în materie de obligaţii de întreţinere transfrontaliere care decurg din relaţiile de familie. Regulamentul stabileşte norme comune la nivelul întregii Uniunii Europene (UE) pentru a asigura recuperarea creanţelor de întreţinere chiar şi atunci când debitorul sau creditorul se află într-o altă țară a UE.

Regulamentul propune o serie de măsuri menite să faciliteze plata creanţelor de întreţinere în situaţii cu caracter transfrontalier. Aceste creanţe decurg din obligaţia de a ajuta membrii de familie. De exemplu, acestea pot lua forma unei pensii alimentare plătite unui copil sau unui fost soţ în urma divorţului.

Regulamentul se aplică obligaţiilor de întreţinere care decurg din relaţii:

  • de familie;
  • de rudenie;
  • de căsătorie sau alianţă.

Competenţa

Instanţele competente pentru a se pronunţa în materie de obligaţii de întreţinere sunt:

  • instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului sau a creditorului; sau
  • instanţa judecătorească competentă să se pronunţe într-o acţiune privind statutul unei persoane (de exemplu, în urma divorţului) sau răspunderea părintească, atunci când cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere este accesorie respectivei acţiuni, cu excepţia cazurilor în care competenţa se întemeiază numai pe cetăţenia uneia dintre părţi.

Cu excepţia cazului în care litigiul se referă la obligaţiile de întreţinere pentru copiii cu vârsta de sub 18 ani, părţile pot conveni, în anumite condiţii, asupra instanţei sau instanţelor competente ale unei țări UE pentru a le soluţiona litigiul.

Este competentă instanţa dintr-o țară UE în faţa căreia se înfăţişează pârâtul, cu excepţia cazului în care pârâtul îi contestă competența.

Dacă nu este îndeplinită niciuna din condiţiile menţionate anterior, litigiul poate, în anumite situaţii, să fie adus în faţa instanţelor unei țări UE ai cărui cetăţeni sunt ambele părţi la litigiu.

În cazul în care niciuna dintre condițiile menționate anterior nu este îndeplinită, cererea poate fi adresată instanţei unei țări UE cu care litigiul are legături suficiente dacă procedura nu se poate desfășura în mod rezonabil într-o țară cu care litigiul are o legătură strânsă.

Atât timp cât creditorul continuă să îşi aibă reşedinţa în țara UE în care s-a pronunţat hotărârea privind obligaţiile de întreţinere, debitorul nu poate, cu anumite excepţii, să iniţieze o procedură de modificare a acesteia într-o altă țară UE. Totuşi, creditorul poate accepta ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă.

Dacă o acţiune având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, este introdusă înaintea unor instanţe din țări UE diferite, competenţa revine primei instanţe sesizate.

 

Fără a se ţine seama de instanţele competente pe fond, cererile de măsuri provizorii sau asigurătorii pot fi prezentate în fața oricărei instanţe din orice țară UE.

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

O hotărâre privind obligaţiile de întreţinere pronunţată într-o țară UE este recunoscută într-o altă țară UE, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură specifică.

Marea majoritate a țărilor UE şi-au asumat obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere.

Atunci când o hotărâre a fost pronunţată într-un stat care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoaşterea sa nu poate fi contestată.

 

Asadar, daca sunt intrunite conditiile enuntate mai sus, hotararea judecatoreasca obtinuta in Romania poate fi pusa in executare direct in statul membru unde locuieste parintele debitor al pensiei de intretinere,fara nicio alta formalitate prealabila.

In ceea ce priveste documentele necesare demararii procedurii de executare a hotararii judecatoresti obtinute in Romania intr-un stat membru al Uniunii Europene, acestea sunt:

–        hotararea judecatoreasca – copie legalizata;

–        extrasul din hotararea judecatoreasca ce urmeaza a fi executata in statul membru – imbraca forma unui formular si este eliberat de catre instanta de judecata care a pronuntat hotararea;

–        un inscris/document care stabileste situatia restantelor si indica data la care a fost efectuat calculul;

–        traducerea extrasului/formularului in limba oficiala a statutului membru unde urmeaza a se face executarea (daca este cazul).

Toate aceste documente se transmit autoritatii/organului din statul membru UE investit cu atributii in vederea punerii in executare a hotararii judecatoresti obtinute in Romania (difera in functie de statul membru unde urmeaza a se executa hotararea judecatoreasca).

 

 

Dacă decizia a fost pronunţată într-un stat care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoaşterea sa poate fi refuzată în anumite cazuri și aceasta poate deveni executorie într-un alt stat doar dacă se obţine din partea statului respectiv o încuviinţare a executării.

În orice situaţie, instanţa de origine poate declara o hotărâre ca fiind executorie cu titlu provizoriu. Dacă o hotărâre este executată într-o țară UE alta decât cea în care a fost pronunţată, legea aplicabilă procedurii este legea țării UE de executare.

Hotărârea pronunţată într-o țară UE nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în țara UE în care se solicită recunoaşterea, încuviinţarea executării sau executarea.

Asistenţa judiciară gratuită poate fi acordată în cazul cererilor care privesc o hotărâre referitoare la obligaţiile de întreţinere care decurg dintr-o relație părinte-copil pentru persoanele cu vârsta de sub 21 de ani, cu condiția ca aceste cereri să fie formulate prin intermediul autorităților centrale.

Autorităţile centrale

Fiecare țară UE trebuie să desemneze o autoritate centrală care să acorde asistenţă părţilor pentru stabilirea şi recuperarea unei creanţe de întreţinere. În special, acestea transmit şi primesc cererile prevăzute de regulament şi iau toate măsurile care se impun pentru a iniţia şi a facilita intentarea acţiunilor necesare.

Autorităţile centrale cooperează între ele, promovează cooperarea între autorităţile competente din țara respectivă şi caută soluţii la dificultăţile care pot surveni în aplicarea regulamentului. În acest scop, autoritățile recurg la Reteaua Judiciara Europeana in materie civila si comerciala.

AV.GABRIELA GERBER

Recent Posts

Leave a Comment

Contact

Start typing and press Enter to search