INDEPENDENTA ECONOMICA SI SOCIALA RECIPROCA A SOTILOR

INDEPENDENTA ECONOMICA SI SOCIALA RECIPROCA A SOTILOR

În cadrul regimului matrimonial primar, fiecare soţ poate să acţioneze de o manieră independentă din punct de vedere economic şi social, în exercitarea unei profesii, să încheie singur acte juridice, cu obligaţia însă de informare a celuilalt soţ cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale.

INDEPENDENTA PROFESIONALA
Ca urmare a reformelor legislative intervenite în secolul trecut, prin care s-a consacrat principiul egalităţii depline a soţilor, regula dominantă este libertatea fiecărui soţ de a exercita o profesie. Poate fi vorba de o activitate profesională independentă, separată de a celuilalt sau, în anumite situaţii, nu tocmai rare în practică, de o colaborare a unuia dintre soţi la activitatea profesională desfăşurată de celălalt (comerciant, liber-profesionist etc.).
Libertatea fiecărui soţ de a exercita o profesie
Potrivit art. 327 din N.C.civ., „Fiecare soţ este liber să exercite o profesie şi să dispună, în condiţiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei.”
Această libertate implică, în primul rând, libertatea fiecărui soţ de a-şi alege profesia, fără nicio discriminare între bărbat şi femeie (principiul egalităţii în drepturi a soţilor). În al doilea rând, este vorba despre libertatea fiecărui soţ de a dispune de veniturile obţinute din exercitarea profesiei.
În categoria „veniturilor încasate” intră toate acele venituri profesionale ale unui soţ, oricare ar fi originea şi natura: nu doar salariul, stricto sensu, ci şi ansamblul accesoriilor acestuia (indemnizaţii, prime etc.), precum şi sumele de bani încasate cu titlu de substitut al salariului (compensaţia acordată în cazul desfacerii contractului individual de muncă, pensiile etc.). De asemenea, trebuie incluse în sfera acestei noţiuni şi veniturile profesionale rezultate din desfăşurarea unei activităţi care nu are caracter salarial (onorarii, drepturi de autor şi altele asemenea). Dat fiind caracterul imperativ al acestei dispoziţii, care intră în alcătuirea regimului primar, nu este permis soţilor ca, pe cale convenţională (prin inserarea în cuprinsul convenţiei matrimoniale a aşa-numitei clauze de administrare conjunctă), să anihileze ori să limiteze această putere de care fiecare dintre ei beneficiază direct în baza legii de a dispune de veniturile din muncă.
Libertatea de a dispune de venitul din muncă nu este absolută, textul precizând că această libertate de a dispune de venituri se exercită „în condiţiile legii”.
Astfel, în toate cazurile, libertatea fiecărui soţ de a dispune de câştigul său din muncă este limitată de obligaţia fiecăruia dintre soţi de a contribui la sarcinile căsătoriei.

De asemenea, natura juridică a salariului depinde, însă, de regimul matrimonial.
În cadrul regimului comunităţii de bunuri, salariul încasat are natura juridică a unui bun comun, dar prezintă şi unele particularităţi, acesta putând fi folosit atât pentru dobândirea unor bunuri comune, cât şi pentru dobândirea unor bunuri proprii, după cum pot fi achitate atât datorii comune, cât şi datorii proprii.
În schimb, în cadrul regimului separaţiei de bunuri, salariul este bun exclusiv al fiecărui soţ. Mai mult, în cadrul regimurilor comunitare, un soţ nu poate dispune singur, cu titlu gratuit între vii, de bunurile comune. De aceea, se pune problema dacă, după ce s-a achitat de obligaţia de a contribui la sarcinile căsătoriei, soţul poate dispune liber de salariu, inclusiv prin acte între vii cu titlu gratuit, soluţia fiind controversată. În jurisprudenţa şi doctrina franceză se consideră, în mod justificat, că regula din cadrul regimului matrimonial primar are precădere asupra regulii din cadrul regimului comunităţii de bunuri şi tocmai în aceasta constă caracterul ei derogatoriu.

INDEPENDENTA PATRIMONIALA A SOTILOR

Dreptul la informare
Noul Cod civil consacră două texte care reglementează independenţa patrimonială a soţilor şi reversul acesteia, dreptul la informare în art. 317 şi art. 318.

Încheierea de acte juridice.
Potrivit art. 317 alin. (1) „Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane.”
Textul evocă ideea potrivit căreia căsătoria, chiar dacă produce modificări în statutul persoanei, nu îngrădeşte, în principiu, capacitatea fiecărui soţ de a încheia acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţii, şi aceasta independent de regimul matrimonial aplicabil. Desigur, textul nu înlătură regulile speciale privind gestiunea bunurilor comune, în cazul comunităţii legale de bunuri, deoarece actele juridice se încheie în condiţiile legii. În lumina acestui text, soţii pot încheia între ei, în principiu, orice contract civil (inclusiv vânzarea, a cărei interdicţie nu a mai fost reţinută în noul Cod civil). De asemenea, ei pot încheia un contract de muncă, după cum pot constitui împreună o societate comercială. Independenţa patrimonială a soţilor îşi găseşte cea mai deplină exprimare în ceea ce priveşte gestiunea bunurilor proprietate exclusivă sau, după caz, a bunurilor proprii ale soţilor.

Dreptul la informare
Potrivit art. 318 “(1) Fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat, se poate adresa instanţei de tutelă.
(2) Instanţa poate să îl oblige pe soţul celui care a sesizat-o sau pe orice terţ să furnizeze informaţiile cerute şi să depună probele necesare în acest sens.
(3) Terţii pot să refuze furnizarea informaţiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.
(4) Atunci când informaţiile solicitate de un soţ pot fi obţinute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt soţ, refuzul acestuia de a le solicita naşte prezumţia relativă că susţinerile soţului reclamant sunt adevărate.”

Reversul independenţei patrimoniale a soţilor îl constituie îndatorirea care revine fiecăruia dintre soţi de a-l informa pe celălalt cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale. Refuzul abuziv al unuia dintre soţi de a furniza celuilalt aceste informaţii poate fi cenzurat de instanţa de tutelă, astfel încât soţul pârât sau terţul deţinător al informaţiilor poate fi obligat să le prezinte.

Textul soluţionează şi problema specială care se poate ivi în cazul în care se constată că terţul refuză să furnizeze informaţiile solicitate, opunând secretul profesional, astfel încât, practic, informaţiile nu pot fi obţinute decât la solicitarea soţului pârât. În acest caz, se instituie prezumţia relativă, potrivit căreia susţinerile soţului reclamant sunt adevărate. Apreciem că acţiunea unuia dintre soţi, întemeiată pe dispoziţiile art. 318, poate fi admisă numai dacă soţul reclamant justifică un interes legitim şi nu acţionează doar din spirit de şicană ori simplă curiozitate.

Av.Gabriela GERBER