PROGRAMUL DE VIZITA AL PARINTELUI NEREZIDENT IN CONTEXTUL PANDEMIEI DE CORONAVIRUS
PROGRAMUL DE VIZITA AL PARINTELUI NEREZIDENT IN CONTEXTUL PANDEMIEI DE CORONAVIRUS
Avand in vedere multitudinea de solicitari ce ne au fost adresate referitoare la respectarea sau nerespectarea acestui program de vizitare in perioada pandemiei, venim in sprijinul dvs cu o serie de repere legale in acest domeniu:
In primul rand, dincolo de aspectele legale trebuie sa existe maturitate, luciditate, buna-credinta, colaborare si sprijin reciproc intre parinti. Contextul este unul deosebit, nemaiintalnit pentru niciunul dintre noi, vor trebui luate multe decizii capitale insa sa nu uitam ca suntem adulti si ca avem responsabilitatea cresterii unor copii sanatosi fizic dar mai ales emotional si ca noi suntem farul care ghideaza constient dar si inconstient copii, ca al nostru comportament (inclusiv in criza) ii educa mai mult decat cuvintele noastre.
Atunci cand decidem pentru copii nostri – trebuie sa avem in vedere in continuare interesul superior al copilului si sa ne punem intrebarea daca – invocand contextul epidemiei – putem sau nu ingradi unilateral dreptul de vizita al celuilalt parinte.
Pe durata acestei stări de urgență, decretul statuează restrângerea unor drepturi personale enumerate în conținutul art. 2, printre care și ”dreptul la viață intimă, familială și privată”.
Daca exista o hotarare judecatoreasca care reglementeaza acest program atunci ea trebuie respectata sau macar – de comun acord – adaptata noilor conditii. Aceasta insemna ca se pot reduce zilele/ orele de vizita, se poate reduce expunerea publica (mai ales in contextul carantinei totale), se poate mentine legatura prin sisteme video, se va tine seama de eventualele probleme de sanatate ale copiilor si/sau parintilor, se va tine seama de expunerea la virus a parintilor de exemplu medici, asistente, infirmiere, politisti, pompieri etc.).
Decretul de instituire a starii de urgenta nu poate constitui el insusi un temei legal pentru suspendarea unilaterala a dreptului de vizita, mai ales cel stabilit printr –o hotarare judecatoreasca.
Minorul trebuie implicat si el in aceste decizii, sigur ca da avand in vedere varsta si gradul de maturitate al acestuia.
Ceea ce va cantari instanta in eventualitatea in care vor exista litigii in acest domeniu va fi punerea in balanta a dreptului la protejarea sanatatii, respectiv a dreptului de a mentine relatii personale parinte-copil, precum si buna credinta de care ambii parinti trebuie sa dea dovada. Ceea ce insemna ca trebuie sa existe o proportie in restrangerea drepturilor, o compensatie cu alte mijloace de comunicare si ca parintele rezident nu trebuie – ca sub pretextul epidemiei –sa ingradeasca abuziv dreptul celuilalt parinte.
Daca nu se ajunge amiabil la un numitor comun, atunci pe calea ordonantei presedintiale ar trebui sa poata fi schimbat –cel putin temporar – acest program.
Atunci cand dimpotriva nu exista o hotarare judecatoreasca care sa stabileasca un anumit program de vizita, aceasta nu insemna ca parintele nerezident nu are dreptul de a-si vizita minorul. Parintele are acest drept prin insasi stabilirea filiatiei, insa modalitatea concreta nu este una determinata. Din nou depinde de buna credinta a partilor sa existe o minima colaborare in beneficiul copilului. Si in acest caz exista posibilitatea ca prin ordonanta presedintiala sa se reglementeze un program adecvat perioadei pe care o traversam.
In plus, părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, legea nefăcând distincție după acest drept a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească sau nu.
Sa nu uitam ca nu este cazul de a determina traume suplimentare copiilor si sa ii privam de dragostea si atentia parinteasca si nici sa se foloseasca acest context pentru interzicerea totala a dreptului la vizita caci aceasta conduita poate fi apreciata ca abuziva si ulterior sanctionata legal de catre autoritati si instantele de judecata.
Av.Gabriela GERBER
